Se anuntau niste sarbatori banale. Ma refer la cele de primavara, cu 1 si 8 martie. Nu tu iubit care sa-mi creasca cosulete de ghiocei prin casa sau sa-mi lege snurul alb-ros’ la mana dimineata inainte sa cobor din pat, nu tu copii care sa-mi cante „De ziua ta, mamico…”
Dar viata te impiedica in surprize cand ti-e lumea mai nedraga si, aproape din senin, am primit in dar o excursie. La Roma! Intre vis si realitate, sunand la agentia de voiaj sa vad daca pe bune am bilete (sa nu ma duc ca o floricica dimineata in aeroport si sa ma intrebe cineva cat le iau sa le car bagajele sau Doamne fere! sa nu ajung la hotel si sa dorm pe holuri), rememorand lectii de istorie de pe vremea Olimpiadelor scolare, usor usor m-am pus sa-mi fac bagajele.
Nu era prima oara cand plecam singura in vacante, prin Europa, dar momente mai pline si mai de neuitat ca acelea nu am mai trait. Am scris atunci, la cald, despre vizita in sine, aici. Iremediabil m-am indragostit de acel oras, mi-am facut chiar o promisiune sa revin in fiecare an. Nu prea mai imi iese in ultima vreme.
Dragi doamne, mai ales ca vine Ziua noastra acum, faceti-va un cadou si oferiti-va, o data in viata, o vacanta doar pentru sufletul vostru. Merita traita! Pentru mine orasul ideal pentru asta ramane Roma. Poate va place Viena, Paris, Budapesta- toate au farmecul lor! Daca sunteti single, cu atat mai usor. Si chiar daca aveti un partener de viata, si chiar daca aveti copii, lasati vinovatia si bucurati-va! Va puteti rasfata cu somn de voie, vizite la muzee, plimbari indelungi, sedinte de shopping, cafele savurate impreuna gandurile voastre. Dar nimic nu bate senzatia aceea de libertate si independenta deplina, care iti da incredere ca poti muta muntii din loc cand te intorci cu sufletul atat de incarcat!
Sunt implicata in desfasurarea unui astfel de program pentru zeci de copii, de cativa ani incoace. Sunt parinti care ne spun ca nu inteleg de ce copiii lor sunt obligati practic sa „munceasca” mai mult decat ei zilnic, ca sa nu mai vorbim si de weekend!
Doamnele invatatoare vin in timpul programului si ii grupeaza in functie de varsta si fac lectiile pentru a doua zi. Impreuna! Cateva zeci de copii, in liniste si concentrare. Nu exista „clase”, „banci”, „note”, „cearta”, „pix rosu”, ci respect, incredere, comunicare, invatare din placere.
Aaaa, da, e grozav sa devii mamica, dar de obicei te prinzi de asta un pic mai incolo, nu in primele zile, saptamani sau chiar luni! Or fi ele norocoasele acelea dintr-un procent extreme de mic de femei (vedetele care se lauda zilele acestea pe la tv si care, din pacate, dau tonul si influenteaza masa) care NU experimenteaza depresia post-partum.
Ideal ar fi ca proaspata mamica sa se pregateasca ea insasi sau sa fie pregatita in avans de personalul medical pentru avalansa de sentimente si schimbari bruste ce au sa vina si inteleasa de cei din jur. Dezechilibrul hormonal si alimentar, oboseala, lipsa somnului, stress-ul, confuzia cauzeaza proaspetei mamici schimbari incontrolabile de dispozitie. Mai mult, cu aportul negativ al celor din jur, poate aparea si sentimentul de vinovatie care amplifica aceste stari.
N-am vazut prea multe jucarii, ci veselia pura a jocului in tarana, cu bucati de hartie si lemnisoare.
Ne-au facut cunostinta cand aveam vreo 18-19 ani. Eu il stiam de mult, caci adesea venea la noi pe scara si ii simteam adierea zile intregi. De atunci nu ne-a mai despartit nimeni, niciodata. I-am declarat iubire vesnica, si nu zic doar vorbe mari. Fie zi, fie seara, fie vara, fie iarna, relatia dintre noi era aceeasi, desi vesnic altfel. Asa doar nu m-am plictisit de el niciodata, pentru ca imi ofera mereu fix ce am nevoie!
Draga Mos Craciun,
Izabela Marinescu 