Lună: martie 2017

9 motive sa ai cel putin doi copii, la diferenta mica de timp

Fericirea mea inseamna doi plus doi. Cel putin!

Intotdeauna mi-am dorit sa am multi copii. Am fost singura la parinti si de aici o groaza de defecte pe care zic unii ca le-ar indrepta iubirea de frate. Parintii mei declara sus si tare ca fericirea e asa, in trei. Dar iata de ce cred eu ca e minuntat sa ai doi copii mici, cu fix trei ani diferenta intre ei:

  1. Vei intelege ce inseamna cu adevarat umorul negru. Papusa vie adusa din maternitate, mult asteptatul partener de joaca, va deveni tinta numai buna pentru aspirator, tomberon, gunoieri etc in acceptiunea copilului mai mare.Izabela Caragea Family (16)
  2. Se invata rabdarea la cote extreme. Egoismul primului copil, singur la parinti, va incepe sa se estompeze in…doi-trei ani. Sau mai multi. Sau niciodata!
  3. Campul de lupta se muta la tine acasa. Cei doi se vor juca mult impreuna. Chiar daca isi smulg jucariile unul altuia din mana, folosesc sabii de jucarie sau inventate, obiectele non-zburatoare prind aripi, ei tot gasesc o cale de impacare. A se evita pahare (fie ele si din plastic) in baie sau langa orice alta sursa de apa!
  4. Daca n-ai facut armata, o faci acum! Se doarme iepureste, in orice conditii, ghemuit in pat de o persoana cu toti copiii pe langa tine, pe orice suprafata- chiar si pe podea. Doamne fereste sa tuseasca unul, ca il trezeste si pe celalalt! Bea unul apa, bea si celalalt, face unul pipi, ghice ce?
  5. Croitorasul cel viteaz, varianta actualizata- pica cel putin doi dintr-o lovitura. Adica ia unul o boala, se inmoaie inevitabil si celalalt. La noi,  pana acum: varsat- bifat, pojarel- bifat, variatiuni pe tema virozelor-bifat s.a.m.d.
  6. Visele devin realitate. Ajuns la o limita extrema, unul din parinti interzice accesul adultilor in camera copiilor dupa perioada de iubareala din pre-somn si ingerasii inventeaza jocuri pana sa adoarma. Se prind de schema si chiar interzic ei mamei/tatalui sa-i mai supravegheze la somn. Ambele tabere traiesc fericite pana la adanci batraneti!
  7. Piatra de pe inima nu mai apasa asa de greu. Cand cuplul decide ca e timpul (dupa ani de restriste) sa petreaca macar un city break in doi, te amagesti cu gandul ca cel mic nu va suferi asa de tare, ca nu il lasi singur, ci cu fratele mai mare, si viceversa.
  8. Invatarea se face din mers. Investitia in copilul mare se vede deja cand nu te mai straduiesti atata pentru cel mic- te iubesc, multumesc, scuze, cu placere vin by default in vocabularul celui de-al doilea, chiar de cand incepe sa vorbesca.
  9. Apropo de investitii- nu-ti mai plangi banii risipiti aiurea. La primul copil ai tendinta de a cumpara cele mai bune scumpe lucruri, de la carucior, la jucarii si haine tone. Noroc de urmatorii copii, abia atunci mai poti amortiza cate ceva.

La voi cum e? Sunt tare curioasa cum e in alte familii cu multi copii!

Sharing is caring

„A fost prima ei criza de epilepsie, dar si primul meu calmant puternic” (povesti cu invatatoare ep 2)

Emilia este in prezent psiholog, dar a tinut sa ne impartaseasca din experienta ei. Pe bancile facultatii fiind, a lucrat o vreme ca educator si o intamplare avea sa o marcheze profund. Acum lucreaza in continuare cu copiii, a devenit mama si isi doreste sa participe la cursuri in care sa invete sa acorde primul ajutor!

In urma cu 10 ani, eram referent – educator intr-un centru de plasament din Bucuresti, la grupa de fete mari- scolarite. Eram studenta la Psihologie si era primul meu loc de munca in domeniu.

Urma sa avem o zi frumoasa impreuna. Pregatisem copiii pentru un eventiment, teatru sau circ, nu retin exact. Asteptam sa vina microbuzele. Dar ceea ce a urmat avea sa ma marcheze profund!

Fetitele stateau cuminti pe scaun si urmareau un film de animatie. Deodata, una dintre ele s-a lasat usor pe colega din dreapta, apoi s-a prabusit pe covor! A ramas inlemnita acolo. Primul lucru care mi-a trecut prin cap era ca murise. Asa, brusc, a murit in ochii mei. Nu va pot povesti in cuvinte groaza si panic ace m-a apucat. Am apucat sa strig la colegele mele sa vina si am sunat la 112. 112Habar n-aveam ce sa le zic la nici nu m-am apropiat de fetita, asa speriata eram. Le-am zis sec ca a murit. Ce semne vitale, ce puls, ce respiratie, abia stiam sa le zic unde ma aflu… Nu m-a pregatit nimeni niciodata ce trebuie sa fac in astfel de situatii!

Au venit colegele mele in jurul ei- unele sa o stropeasca cu apa, unele ziceau sa o puna intr-o parte, iar cineva a scos ceilalti copii din incapere. Eu repetam intr-una la 112 ca o fetita din grupa MEA a murit.

Pana sa vina ambulanta, in cateva minute, fetita prabusita la pamant a inceput sa se miste intr-un fel ciudat. Asa au gasit-o si medicii de pe Salvare. Ne-au spus ca a facut o criza de epilepsie. Prima criza din viata ei, sub ochii mei. Ingrijorator mi s-a parut faptul ca nimeni din personalul centrului nu banuia ca asta ar fi patit fetita si habar n-aveam ce era de facut in astfel de situatii.

A fost prima ei criza de epilepsie, dar si primul meu calmant puternic pe care mi l-a dat o colega mai in varsta, in speranta ca ma pot desprinde de acele minute de groaza.

Eram patru adulti acolo care n-aveau nici cea mai vaga idee ce sa faca, n-am fost in stare nici sa verificam daca respira, ca sa nu mai spun ca ne-am speriat apoi si de felul in care incepuse sa se miste. Douasprezece fetite erau in grija noastra, pe care le socat experienta, dar si panica si lipsa noastra de reactie.

Cum le-am ajutat, ce exemplu le-a dat in gestionarea unei situatii de criza? Ce e de facut concret intr-o astfel de situatie, a unui copil epileptic? Pai noua cine ne-a dat ca sa avem ce oferi mai departe…

Am invatat atunci ca 112 este o solutie minunata, au venit extreme de repede, dar daca nu se intampla asta, noi ce faceam? Si copilul din fata noastra? Daca in cele cateva minute pana la sosirea ambulantei viata ei depindea de noi?

Despre campania mea #SigurantainEducatie #SanatateinEducatie am scris aici.

Sharing is caring!

„S-a inecat in fata mea si m-am blocat!” (povesti cu invatatoare, ep. 1)

„Parcursul activitatii mele a fost unul frumos, presarat cu experiente deosebite, dar si cu suficiente momente care sa ma faca sa ma gandesc serios cat de importanta este siguranta celor mici.

Vreau sa va impartasesc un episod care efectiv m-a marcat!

Intr-una din zile le dadeam copiilor gustarea de fructe, la ora stabilita- 10.30. Am vazut cum un elev din grupa mare-pregatitoare se blocase intr-un loc fix, nu mai vorbea, era extrem de panicat. Se inecase cu o felie de portocala.

Timp de cateva secunde, habar n-am cat, mi s-a parut o vesnicie, eu insami am ramas intepenita, pierduta si neputiinciosa, gandindu-ma ca se va sufoca acolo in fata mea, iar eu nu stiu ce sa-i fac. 1La un moment dat, o colega cu o reactie extraordinara, l-a rasucit intr-o clipita cu spatele la ea, l-a strans puternic in zona abdomenului superior, iar copilul a reusit sa arunce bucata, care fir-ar sa fie, i se intepenise in gat! Aveam sa aflu mai tarziu ca invatatoarea salvatoare facuse parte din echipa de voluntari de la Crucea Rosie, Slava Domnului!

Atunci am simtit ca sunt atat de multe situatii imprevizibile cu care ne putem confrunta in viata de zi cu zi, iar cateva notiuni elementare si o reactie rapida poate salva un om! Tin minte ca si in facultate am solicitat sa urmam cursuri de prim ajutor, ca urma sa lucram cu copii, dar nu ne-a auzit nimeni!.

Eu, sincer, as considera ca aceste cursuri ar trebui sa fie inscrise ca obligatorii in orice domeniu de activitate.” (Cristina Olaru, cadru didactic in invatatmantul prescolar si primar, vechime 10 ani)

Despre campania mea #SigurantainEducatie, #SanatateinEducatie am scris aici.

Sharing is caring!

Hakuna Matata! Vacanta in Kenya

Tu ai 10 cu felicitari, tu 5 cu scarba.

Este finalul unei ore de geografie din clasa a cincea (a mea!), dupa ce ne ascultase doamna profesoara, la tabla, in fata clasei, la ceva despre continentul african.

Nu-mi mai amintesc lectia, nici ce am raspuns, care din note a fost trecuta in catalog in dreptul meu chiar nu e relevanta acum, dar stiu ca evenimentul m-a marcat teribil. Si nu in sensul ala rau despre care se vorbeste acum, cum ca notele si competitia defecteaza copilul, copilaria si adultul de mai tarziu. Eu nu rezonez cu ideea asta, dar e deja alta poveste.

Mi-am tot dorit de atunci, de la 11 ani, sa ajung in Africa. Sa vad solul ala rosu, sa-i vad pe „the big 5” si restul de animale si pasari cum numai aici poti gasi, sa ma topesc sub soarele ecuatorial, sa simt eu pe pielea mea cat de frig se face noaptea in desert, sa vad cascadele imense. Oceanul si fluviile nu erau pe lista mea initiala, dar s-au adaugat pe parcurs.

Am ajuns in iarna lui 2016 pe coasta estica, in Kenya, pe malul Oceanului Indian. africa3Calatoria de la aeroport catre resortul ce avea sa ne gazduiasca a fost socanta. Atata mizerie si relaxare la un loc nu am vazut in viata mea si nu cred ca as mai putea vedea in alta parte. Sau… cine stie. Maldare de gunoi, vaci, capre, copii care se jucau in tarana, niste magazinase darapanate, uneori cu mobila expusa pe marginea drumului, mame care gateau la ceaun pe niste carbuni, cu bebelusi atarnati la san, TOATE la un loc, scene ce se repetau cam din sase in sase metri patrati. Si, colac peste pupaza, din loc in loc- barbatii! Grupuri de barbati care nu faceau absolut nimic, stateau si priveau in zare!

africa6Resortul, despre care stiam ca luase foc la un moment dat, ne-a primit tare bine. Nu se pune ca a mai luat foc o tura in timpul sederii noastre si am stat cu bagajele facute cateva ore, ca nu stiam daca se va extinde si in zona noastra. Sau ca m-au atacat maimutele dupa ce am vrut sa fiu de gasca si sa-i aduc sotului meu mic dejunul in camera. Sau ca ne devastau terasa, ca ne-au baut cafeaua si ca i-au furat tigarile dansului. Pentru asta din urma, Congrats, girls!

Zona de relaxare a fost fantastica! africa5Spectacolul pe care ni l-a oferit fluxul si refluxul Oceanului Indian este incredibil. Viata marina pe care am avut sansa sa o vad la momentul refluxului, cand se poate avansa in larg zeci si zeci de metri, nu poate fi reflectata suficient de frumos de pelicula aparatului de fotografiat. Iar cocotierii care amenintau zilnic sa-ti tranteasca vreo nuca fix in cap mi-au fost de folos la orele pranzului cand soarele ardea, dar nu ma induram sa las cartea din mana si sa plec in camera.

africa2Momentul care m-a sensibilizat teribil a fost cand am tinut in brate un pui de om cu pielea de ciocolata. Un trib de masai, organizat poate pentru turisti, a reusit sa ma intoarca in timp! Am vazut pe viu ce inseamna „it takes a village to raise a child” si am plans in sinea mea pentru toti copiii crescuti printre straini in crese si pentru mamele care nu au de ales si merg la birou de dimineata pana seara si pierd clipe pretioase din dezvoltarea micutilor. Despre copiii pe care i-am vazut doar cu zambetul pe buze, fara lacrimi amare de dor pe fata, am scris aici.

Spectacolul vietii insa mi-a fost dat sa-l vad in savana unde, la rasarit, am zarit o familie de lei sus pe o stanca, asemenea scenei din „The Lion King”. Pareau ca vegheaza tot ce misca, isi cautau prada si isi marcau teritoriul. africa8Dar cei mai impozanti mi s-au parut elefantii. Cum isi apara ei puii, cum te avertizeaza ca esti in lumea lor si va fi vai de tine daca misti necorespunzator, toata atitudinea lor te face si mai constient de cat de mic si neajutorat e omul in natura. Gazelele si antilopele alergau gratios peste tot in voie, zebrele talambele ne-au tratat mai mult cu dosul, iar girafele s-au dat mari ca pot manca fix din varful copacului. Bivolii- pe ei nu-i poti numara, umbla in cireada cu sutele, dar toti, la un semn, te fixeaza si sunt gata de atac. Vulturii, eheee, pradatorii astia chiar sunt deasupra tuturor, cum se infruptau ei dintr-un elefant n-o facea nimeni! Iar ciudata maimuta, era peste tot. Parea ca te urmeste, desi era mereu alta. Toate seamana, unele mai mici, altele mai grasane, dar sunt pe cat de simpatice, pe atat de rele, toate! Si urate!

africa9A fost pentru mine un fel de calatorie initiatica. Un wake up call pe foarte multe planuri. S-a intamplat si la cumpana dintre ani, probabil si asta e un motiv. Am fost doar noi doi, fara copii, pentru prima oara in foarte multi ani, atatea zile de introspectie. Ne dorim sa le facem conostinta si lor cu toate minunile naturii, cu o alta civilizatie, cu alta cultura, cu altfel de valori, cu altfel de copii. Sunt sigura ca am descoperit doar o particica din colorata Africa si ca avem sute de motive sa revenim!

Mai multe fotografii am pus aici.

Sharing is caring!

Ce faceti daca va intra o gaza in ureche?

„Doamna, eu m-am fript odata la mana si bunica mi-a pus miere. Dupa ce mi-a trecut durerea, eu am lins mierea aia ca era tare buna!” (Stefan, 8 ani)

„Mie, odata, mi-a intrat un ambalaj mic asa in nas, intr-o nara. Dar sa stiti ca n-am zis la nimeni si mi l-am scos singur” (Vlad, 7 ani)

„Odata, eu am vazut-o pe mama cum nu mai putea sa respire. Si nu stiam ce sa fac” (Radu, 6 ani)

CR5Sunt doar cateva dintre replicile pe care le-am auzit intr-o ora de curs, la mine la club, unde sunt inscrisi copii in regim Afterschool. Elefantelul curios a primit vizita unui membru Crucea Rosie Romana- Directorul Filialei sector 4 a primit cu bucurie invitatia noastra, de a tine un curs cu notiuni si masuri de prim ajutor, adaptate pentru pustii cu varste intre 6 si 9 ani.

Pe langa masurile serioase pe care orice adult ar trebui sa le stie (ce spunem  cand sunam la 112, metoda Heimlich, cum sa evalueze starea unei posibile victime, cum se face o resuscitare), copilasii au primit indicatii pretioase pentru banalele situatii din viata de zi cu zi, care le-ar putea pune viata in pericol. Ei stiu exact acum, poate mai bine decat unii dintre parinti, cand e cazul sa se prezinte de urgenta la medic.

Stiati ca animalele de companie pot fi un real pericol pentru cei mici? Mai ales pasarile, care pot fi purtatoare si mijloc de transmitere al bacilului Koch!

Stiati ca trebuie sa punem gheata pe locul unde a intepat o viespe? Mai ales daca a atacat in zona capului sau gatului! Si muuulta apa rece (nu gheata!) pe o arsura proaspata? Gheata punem si daca banuim o fractura la vreunul dintre membre.

Stiati ca multe dintra plantele ornamentale, in special cele exotice, pot purta virsusi sau pot fi chiar otravitoare?

Stiti ce e de facut daca va intra o gaza in ureche? Puneti cateva picaturi de apa calduta cu o pipeta, apoi lasati capul intr-o parte. A fost unul dintre cele mai discutate subiecte!

Stiati ca nu dam cu crema pe zgarietura, ba chiar spalam bine rana cu apa oxigenata sau apa potabila? Si daca sangele curge din abundenta, apasam bine pe plaga!

Sunt cateva dintre informatiile pretioase pe care le-au aflat copiii din cateva scoli din sectorul 4, si pe care, sper eu, le vor da mai departe! Catre ceilalti colegi, dar mai ales catre parinti si invatatori.

Mai multe fotografii de la curs gasiti aici.

Acest evenimet face parte din campania de constientizare a importantei acordarii primului ajutor #SigurantainEducatie #SanatateinEducatie despre care am vorbit aici.

Sharing si caring!