Am timp!

Cred ca trecusera mai bine de zece ani de cand nu ma mai vazusem cu omul. Pe finalul discutiei ma intreaba, cat de politicos poate face asta un barbat, cati ani am. Lumea a ajuns sa se mire ca se poate arata decent spre bine si foarte bine si dupa o anumita varsta si etapa- mariaj si copii. Departandu-se, aud cu un zambet larg- „Ai timp!

Mai sa fie, chiar am! Destul aud vaicareli (chiar si in capul meu, sa nu externalizam de tot problema) ca nu ne mai ajunge timpul, ca s-a scurtat ziua, ca 24 de ore nu sunt suficiente, ca femeia face prea multe sau ca face tot! Si in loc de vaiete si depresie, m-am gandit ca e cazul sa vad partea plina a paharului si sa pun tot pe hartie, sa ma multumesc cu mine si tot ce inca pot face:

Pentru ca viata se construieste in timp ce se traieste!

Am timp sa fiu cea mai buna mama pentru copiii mei! Sa ii trezesc mai frumos sau mai grabit dimineata, sa stau de povesti in tihna, sa invatam poezii, sa facem adunari in joaca, sa cream obiecte de maare arta, sa ii cert, sa ma joc in parc, sa alergam, sa le citesc cartea preferata de n ori, sa facem briose impreuna, sa ii las sa se joace cu faina, sa spalam vase impreuna (cu ocazia asta si dulapul, si pe jos), sa explic cu calm (si mandrie ca n-am facut scoala degeaba) notiuni de fizica, chimie, astronomie, anatomie etc pe intelesul lor, sa plantam flori, sa udam gradina, sa ne jucam cu cainele, sa ma mai supar pe ei, sa le zic ca- i iubesc chiar si atunci, sa le schimb/incarc bateriile la jucarii, sa le pregatesc hainele si asternuturile, sa ne uitam la filme si desene, sa-i pup de noapte buna vreo jumatate de ora, dupa care sa le fac macar o ciorbita pentru a doua zi, sa strang jucariile, pernele, hainele aruncate, firimiturile, cartile, sa… mintea mea inca proceseaza, pentru ca nu au adormit inca! Oare le-am pus si lor baterii noi?!

Am timp sa vorbesc cu sotul meu de n ori pe zi, sa ne mai vedem cateodata si la pranz (de dragul date-urilor pe nepusa masa), sa ii cumpar cafeaua preferata, sa il astept cat pot de des sa avem macar o masa pe zi impreuna, sa mai vedem cate un film, sa fiu acolo cand n-ar masina. Si ar mai fi cateva situatii:)

Am timp sa vorbesc cu parintii si cu bunica. Macar la telefon. Sa merg pana acasa… hmm, ar trebui sa-mi fac mai mult timp, pentru ca am!

Am timp sa am grija de mine. Ca sa castig timp, am mutat mare parte din salonul de infrumusetare la mine acasa. Am un stilist priceput care a ademenit si copiii, asa ca tunsul e distractie pentru toata lumea, sunt priceputa la vopsit si coafat lejer, ba chiar aproape specialista la manichiura semipermanenta (pentru programari, vorbim in privat:) Ma deplasez insa pentru ingrijire corporala la cei care se pricep cu adevarat. A fost o perioada ca Xbody mi-a salvat corpul in plin proces de pierdere de kilograme. In continuare mananc cat se poate de echilibrat. Aaaa, si nu ies din casa fara macar un rimel pe gene!

Am timp sa ma descopar, sa ma tratez si sa ma reinventez. Nu fac niciun secret din mersul in terapie, am acelasi psiholog de cativa ani si suntem inca departe de a incheia procesul in care ne-am avantat impreuna.

Izabela (15)Am timp sa ma rasfat. Sa ma plimb intr-o zi, daca n-am chef de nimic altceva, sa-mi cumpar ceva pentru sufletul meu, sa mananc o ciocolata intreaga daca vreau!

Am timp sa citesc. Acum vreo doi ani cred, m-am surpins si pe mine cand m-au intrebat prietenele mele ce-mi doresc de ziua mea- le-am cerut un teanc de carti!

Am timp sa calatoresc. M-am prins mai greu de lucrul asta, dar copiii chiar sunt ok si fara mine de la o varsta incolo. Imi doresc foarte mult sa vizitez locuri din tara noastra noastra, dar si din lumea larga si cu ei, dar este indicat sa ne mai odihnim (a se citi respiram) si in doi! Cea mai recenta deplasare a fost una revelatoare, cu to be continued… la final!

Am timp de prieteni. Sa ne vedem din cand in cand, mai cu familiile, mai la un pranz pe fuga, mai sa punem tara la cale. Macar sa mai stim unii de altii, chiar si pe grupul de conversatii de pe fb sau whatsapp si tot vorbim!

Am timp sa ma bucur. De toti copiii de care sunt inconjurata zilnic. Pentru ca se spune sa ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample! Intotdeauna mi-am dorit sa am multi copii, iar Dumnezeu mi-a trimis doi in pantece, restul au venit gata crescuti si am sansa sa fiu parte din viata lor zi de zi aproape, sa ma preocup de bunastarea si zambetul lor si sa le simt iubirea, aprecierea si respectul in formele cele mai pure si sincere.

Pentru ca am timp sa lucrez. Pentru ca viata se construieste in timp ce se traieste! Viata m-a dus in asa fel incat sa cresc un business pe cat de greu, pe atat de frumos! Elefantelul curios a venit la momentul potrivit si crestem impreuna. Dar niciodata nu m-am multumit cu un singur lucru de facut, asa ca am pornit si o prima campanie sociala.

Asa ca am timp sa scriu. Pentru ca imi place! Si pentru ca pe orice formular pe care il completez, cand ma intreaba de ocupatie sau meserie, eu nu stiu sa pun altceva decat jurnalist.

Daca as mai avea timp si de mai mult somn, timpul meu s-ar dilata catre perfectiune. Dar sa nu frustram copiii cu o mama perfecta!

Obtineti credite profesionale invatand sa acordati prim ajutor!

Stiati ca exista un Ordin de Ministru care acrediteaza Crucea Rosie din Romania sa organizeze un program de formare continua a dascalilor din invatamantul preuniversitar?

Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania a fost acreditata prin Ordinul de Ministru 5132/02.09.2015 sa organizeze cursuri pentru cadre didactice „Educatie pentru acordarea primului ajutor”. Profesorii sunt instruiti timp de 20 de ore de catre formatori acreditati, in spatii acreditate. Costa 200 de lei, iar cererea de inscriere pentru a urma aceste cursuri se face si in baza dovezii de plata.

Managerul de Proiecte Prim Ajutor, din cadrul Crucea Rosie Romania, Vladut Mihalache, a oferit cateva lamuri foarte importante!

„Cadrele didactice care finalizeaza cursul obtin o diploma recunoscuta la nivel international care sa ateste competentele dobandite, alaturi de 5 credite profesionale transferabile.

Ce invata practic dascalii in acest modul?

  • Cunoasterea si aplicarea principiilor de baza in acordarea primului ajutor
  • Cunoasterea  si aplicarea tehnicilor de suport vital de baza la adult si copil si utilizarea defibrilatorului extern semiautomat
  • Cunoasterea si aplicarea tehnicilor de acordare a primului ajutor de bază pana la sosirea echipajelor de interventie in urmatoarele situatii: corpi straini in caile respiratorii, hemoragii, fracturi, plagi, arsuri, degeraturi, hipertermie, hipotermie, muscaturi de insecte si animale, inec, electrocutare
  • Cunoasterea si aplicarea tehnicilor de acordare a primului ajutor in caz de urgente medicale:  dureri toracice, atac vascular cerebral (AVC), diabet zaharat, alergii, soc, lesin,deshidratare, convulsii, intoxicatii, otraviri

Cursurile sunt tinute de formatori acreditati (angajati sau voluntari in cadrul Crucii Rosii Romane) in fiecare judet al tarii, intr-un spatiu acreditat si urmand toate rigorile unui curs de instruire pentru cadre didactice. 

Cine plateste aceste cursuri? In functie de situatie, cadrele didactice sau institutia de invatamant sunt responsabile de achitarea taxei catre CRR.”

Atentie! Participarea la aceste cursuri nu izestreaza pe nimeni cu competente medicale, insa notiunile dobandite pot fi face diferenta intre viata si moarte de multe ori.

ordin ministru„Persoanele care participa la cursuri de prim ajutor invata atat manevrele necesare, dar si managementul unui accident, astfel ca pot stabiliza victima pana la sosirea echipajelor specializate (ambulanta, pompieri, politie etc).

In multe situatii, primele minute de la producerea accidentului pot face diferenta. Iar daca vorbim despre copii, cu atat mai mult este nevoie sa se dobandeasca aceste cunostinte, acestia fiind mai predispusi accidentelor la locul de joaca din cauza neatentiei sau a curiozitatii.

Cursurile organizate de Crucea Rosie Romana sunt cursuri de prim ajutor premedical. Oamenii sunt instruiti cum sa salveze sau sa imbunatateasca starea unei victime pana la sosirea echipajelor specializate cu ce material au la indemana sau cu o trusa de prim ajutor standard, fara a folosi medicatie sau echipamente profesionale.” (Vladut Mihalache, Manager Proiecte Prim Ajutor CRR)

Conform datelor oficiale transmise, Societatea Nationala de Cruce Rosie din Romania organizeaza cursuri standard de prim ajutor din anul 2009, iar in cadrul acestor cursuri organizate de filiale au participat si profesori. „Un numar tot mai mare a solicitat informatii despre cursuri in urma carora sa fie beneficieze si de credite profesionale transferabile. In urma acestor cereri, SNCRR a inceput parteneriatul cu MENCS prin acreditarea pentru organizarea de cursuri speciale pentru profesori.” (Vladut Mihalache, Manager Proiecte Prim Ajutor CRR)

In anul 2015, 15.374 de persoane au absolvit cursul de prim ajutor de baza cu plata si 8.158 de persoane au absolvit cursul de prim ajutor de baza gratuit, dintre care 3.380 voluntari de Cruce Rosie.

Cum ar fi ca toate cadrele didactice sa poata beneficia de cursuri de prim ajutor in mod gratuit, pentru siguranta copiilor nostri la scoala sau la gradinita?

Despre campania mea de constientizare si responsabilizare in invatamantul preuniversitar am scris aici.

Sharing is caring!

Legea noastra, vesnic interpretabila!

Cadrul legal ar trebui sa lamureasca multe aspecte. Ar trebui…

Am aflat in ultima vreme, de la invatatori care susutin sus si tare ca STIU sa acorde primul ajutor, ca sunt in continuare copii imobilizati si tinuti de limba in timpul unei crize convulsive, ca stau cu capul pe spate si cu o mana ridicata cand le curge sange din nas, ca li se poate scoate un eventual obiect ascutit infipt in vreun membru. Sau mai grav, sunt alte cadre didactice pe care nici nu le intereseaza ce e de facut in cazuri de urgenta pentru ca, nu-i asa, avem cabinete medicale in scoli si gradinite!

In desfasuratorul campaniei mele, Siguranta in Educatie, despre care am povestit aici, buchia legii este foarte importanta, mai ales ca luam in discutie pregatirea unor oameni care au grija de copiii nostri mare parte din zi!

Primul ajutor este definit în legea privind reforma în domeniul sănătății ca fiind efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţa!

Legea 319/2006 este Legea securitatii si sanatatii in munca. „Legea stabileste principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protectia sanatatii si securitatea lucratorilor, eliminarea factorilor de risc si accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrata potrivit legii, instruirea lucratorilor si a reprezentantilor lor, precum si directiile generale pentru implementarea acestor principii.” (Art. 1. alin (2))

Am tot intrebat pe la inspectori de munca, la specialisti in protectia muncii, pe la fundatii care se ocupa fix cu asa ceva: In ce masura sunt obligatorii cursurile de prim ajutor intr-o institutie? Am fost facuta minge de ping pong, unii zic ca da, altii ca nu.

Hai sa vedem ce zice la lege! I-am rugat pe specialistii in dreptul muncii, din cadrul casei de avocatura Vasiliu Miclea, sa ne raspunda:

„In Legea nr.319/2006 privind securitatea și sănătatea în muncă art.10 alin.(1) lit.a) prevede că una dintre obligațiile angajatorului este aceea de acordare a primului ajutor. Nu face referire la vreo obligatie a angajatorului expresă de a face cursuri de prim-ajutor, dar reiese indirect din cuprinsul articolului acest aspect.

FullSizeRenderPrimul ajutor este definit în Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății în art.92 alin.1 lit.g) ca fiind efectuarea unor acţiuni salvatoare de viaţă unor persoane care au suferit o accidentare sau îmbolnăvire acută, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de bază se acordă de orice persoană instruită în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicaţiile personalului din dispeceratele de urgenţă.

Am cerut de asemenea sa clarificam notiunile de prim ajutor si protectia muncii.

“Diferența dintre protectia muncii și prim ajutor ar fi aceea că protectia muncii în primul rând înglobează și noțiunea de prim-ajutor așa cum reiese din cuprinsul Legii privind Securitatea și sănătatea în muncă. Primul-ajutor fiind o formă de a asigura siguranța și sănătatea în muncă. Acest lucru îl deducem din textul art.10 al Legii nr.319/2006 care prevede că angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor și trebuie să îi instruiască în acest scop. Așa cum am arătat mai sus, în definiția primului ajutor, persoana care acordă primul ajutor trebuie să fie instruită în acest sens, ceea ce se regăsește sub aspectul obligației de instruire a unor lucrători de a da primul ajutor, care revine angajatorului conform Legii privind sănătatea și securitatea în muncă.”

Art. 45 din Legea nr.319/2006 lit.h) face referire la faptul că printre atribuțiile Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este acela de a coopera și a organiza cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ.

“Da, putem considera ca se poate face referire și la cursuri de prim ajutor deoarece noțiunea de pregătire în domeniul securității și sănătății în muncă este una largă și cuprinde toate tipurile de pregătire de această natură. De asemenea nu trebuie să uităm că în cadrul școlilor, liceelor există cabinete medicale fapt care face să se considere într-un fel că personalul medical poate acorda în cazuri urgente consultații medicale, dar nici nu exclud posibilitatea de a organiza cursuri de prim ajutor. Există și Ordinul nr. 1.668 din 9 decembrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind examinarea stării de sănătate a prescolarilor si elevilor din unitătile de învătământ de stat si particulare autorizate/acreditate, privind acordarea asistentei medicale gratuite si pentru promovarea unui stil de viată sănătos care reglementează obligativitatea existenței unui cabinet medical în cadrul unităților de învățământ.”

Dar cabinete si personal medical in scoli exista de multe ori doar pe hartie si, daca totusi exista, poate fi insuficient sau la o distanta considerabila de clasa unde se afla elevul ce trebuie ajutat, pentru care si cateva secunde conteaza!

“Legea 319/2006 le este aplicabilă si angajaților din învățământ, în rest nu există niciun text expres care să reglementeze acordarea primului ajutor. Singurul aspect care face referire la acest lucru, fiind înglobat în noțiunea de securitate și sănătate în muncă, este modelul de contract de încheiat cu elevii, contractul educational-tip care este prevăzut ca anexă în Regulamentul-cadru din 31 august 2016 de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar care prevede la pct.1 lit.b) obligația de a asigura respectarea condiţiilor şi a exigenţelor privind normele de igienă şcolară, de protecţie a muncii, de protecţie civilă şi de pază contra incendiilor în unitatea de învăţământ și art.21 care face referire la: În exercitarea funcţiei de conducere executivă, directorul are următoarele atribuţii: f) asigură aplicarea şi respectarea normelor de sănătate şi de securitate în muncă

Cum ar fi sa putem schimba ceva? Cum ar fi sa nu mai fim atat de siguri ca „mie nu mi se poate intampla”?

Este nevoie ca fiecare persoana, cu atat mai mult daca are in grija copii, sa constientizeze ca poate salva o viata in cateva secunde, cu stapanire de sine, curaj si cateva notiuni elementare de prim ajutor!

Sharing is caring!

La mine sau… la tine?

Sa ne imaginam: o proaspata familie, cu unul, doi, trei copii asteapta sa petreaca o frumoasa vacanta impreuna, fie ca sunt sarbatorile de iarna, fie cele Pascale. Punem gandurile de serviciu in cui, ghiozdanul de gradi sau de scoala la fel si ne bucuram unii de altii cateva zile. Nu mai suna ceasul dimineata, stam in pat cat vrem, lenevim si iesim din casa doar daca-i musai. Si stam cu totii stransi in jurul bradului asteptandu-l pe Mosu’, cantand colinde sau deja desfacand cadourile aduse si asezate cu grija langa pomul impodobit. Sau- ciocnim impreuna cateva oua rosii atent colorate si incondeiate impreuna cu cei mici, cu casa mirosind a cozonac proaspat si aburind. Cel mult poate o plimbare pana in parc.

STOOOP! Si de la capat!

S-a sunat clopotelul a vacanta si concediul a inceput, abia daca ai terminat cumparaturile si te apuci de facut bagajele. Mai multe asa, ca nu stii cum va fi vremea si, daca tot nu esti la tine acasa, sa fie! Mai ales pentru copii. Anul asta nu mai facem ca anul trecut, ci ca acu doia ani, sa nu se supere careva. Odata la unii, prima zi, odata la ceilalti. Cum care unii si cei ceilalti?! Parintii si socrii! Cum sa nu le treaca nepotii pragul in zi de sarbatoare? Poate chiar ne rade lumea!

„Si, setul de farfurii pentru mama l-ai pus? Vezi ca-s fragile si-s pictate manual, altele nu mai gasim!”

„Dar sticla pentru socru-tu ai asezat-o bine? Erau niste cuburi de lemn de la jucaria celui mic acolo, sa nu parfumam tot geamantanul a Tamaioasa, ca-i drum lung pana acolo!”

„Mamaaa, dar bunica ma lasa sa fac masinuta bucati, o sa raman acolo sa stii, abia astept sa ma duci! Si ma lasa sa mananc toate bomboane chiar si inainte de masa, ca sa stii!”

„Vezi, ti-am zis eu ca daca ii mai ducem acolo, ce-am muncit cateva saptamani se duce naibii in doua zile de vizita din asta!”

„Hai lasa-ma, ca si asa m-am saturat sa stam pe drumuri! Data viitoare plecam din tara sau ne luam bilete la bai!”

„Dar e bunica batrana si bolnava saracuta, chiar asa sa nu-si vada stranepotii nici de Sarbatorile astea?!”

„Care te-am gasit de la Cuca Macaii, nu-mi gaseam si eu pe cineva din acelasi oras?”

„Acum ma si pun pe drumuri cu copii mici dupa mine in masina atatea ore, doua trei zile, numai cu capul limpede nu ies din mini vacanta asta”

7„Dar vreau si eu sa stau macar de data asta in casa mea, sa ma ridic din pat cand am chef si sa nu ma puna nimeni mot la masa dimineata, la pranz si seara!”

Suna cunoscut?! Inevitabil, asa ajung sa arate pregatirile de Sarbatori pentru majoritatea familiilor cu parinti inca in viata, dar din zone geografice diferite. Iar cand apar si copiii, alte obligatii primeaza si chiar nu mai ai scapare!

Am cerut parerea specialistului- ce e de facut in astfel de situatii si cum impacam pe toata lumea? Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

„In decursul unui an suntem prinsi in valtoarea vietii profesionale, sociale si de familie, incercand sa mentinem un echilibru. In viata de familie cu copii totul se petrece mult mai accelerat, copilul aducand – alaturi de bucurii si momente unice, un plus de responsabilitati in programul zilnic. Daca in decursul anului, puteam impartii si altora sarcinile privind copilul si organizarea acestuia (copilul merge la gradinita, scoala, after-school), acum ne regasim alaturi de acesta program intreg. Prilej de bucurie pentru timpul petrecut alauri de el si pentru momentele frumoase construite.

Suntem disponibili afectiv sau nu sau in relatia de cuplul, ne-am deconectat, suntem mai centrati pe vulnerabilitatile noastre decat pe resurse in viata de familie? (psih Emilia Popa)

Sarbatorile sunt prilejuri de relaxare si reintoarce in viata de familie, viata profesionala intrand in vacanta. Adica, vom fi noi, in familia noastra, mult mai disponibili afectiv. Este un moment potrivit pentru a te reconecta complet la cei din jurul tau – sot/sotie  si copii. Se fac planuri, cumparaturi, cadouri, excursii, vizite. Este nevoie sa avem un numitor comun, sa facem compomisuri, sa renuntam, sa oferim, sa primim… Toate acestea supun la un test relatia pe care am construit-o cu partenerul de viata si, de ce nu, cu copilul nostru.  Astfel, in situatia in care in decursul anului, ne-am deconectat, ne-am simtit nedreptatit, am simtit ca nu am primit suficient, pauza aceasta este un prilej pentru a taxa partenerul impunandu-ne, creandu-ne acum momentul in care sa compensam. De multe ori, nu putem face insight-ul asupra acestei nevoi, stim doar ca asa mi se pare mie corect. Apar frustrarile de celalata parte, partenerul nu intelege. Copilul resimte tensiune dintre parinti, iar de aici un tablou cunoscut multora.

In schimb, daca relatia cu parenerul a fost una buna, hranitoare, echilibrata, alegerile privind locul unde petrecem vacanta vin firesc. Se pot crea traditii de familie, obisnuinte care au multiple beneficii pentru viata de cuplu si pentru copii, se pot alterna vizitele (un an la sot, un an la sotie), ca nimeni sa nu se simta nedreaptatit. Drumurile lungi, pot fi vazute ca adevarate excursii si tratate ca atare (facem popasuri, vizite), pentru ca cei mici sa nu resimta oboseala si sa se comporte ca atare.

Suntem disponibili afectiv sau nu sau in relatia de cuplul, ne-am deconectat, suntem mai centrati pe vulnerabilitatile noastre decat pe resurse in viata de familie? Aceste intrebari isi au raspunsul in ceea ce observam ca se petrece in noi si in familia noastra atunci cand suntem nevoiti sa petrecem timp impreuna, sa hotaram, sa impartim, sa alegem.

Putem face un pas in spate pentru a observa de unde simtim nevoia sa ne impunem punctul de vedere acum, sa respiram, sa ne dam seama ca nu are legatura cu vacanta, cu traseul, locul, cadoul, ci cu un an plin si nevoile noastre din an. Sa cream acum un prilej de conectare, regasire in partener si creare de amintiri frumoase pentru cei mici.”