Categorie: Parinti

Am timp!

Cred ca trecusera mai bine de zece ani de cand nu ma mai vazusem cu omul. Pe finalul discutiei ma intreaba, cat de politicos poate face asta un barbat, cati ani am. Lumea a ajuns sa se mire ca se poate arata decent spre bine si foarte bine si dupa o anumita varsta si etapa- mariaj si copii. Departandu-se, aud cu un zambet larg- „Ai timp!„

Mai sa fie, chiar am! Destul aud vaicareli (chiar si in capul meu, sa nu externalizam de tot problema) ca nu ne mai ajunge timpul, ca s-a scurtat ziua, ca 24 de ore nu sunt suficiente, ca femeia face prea multe sau ca face tot! Si in loc de vaiete si depresie, m-am gandit ca e cazul sa vad partea plina a paharului si sa pun tot pe hartie, sa ma multumesc cu mine si tot ce inca pot face:

Pentru ca viata se construieste in timp ce se traieste!

Am timp sa fiu cea mai buna mama pentru copiii mei! Sa ii trezesc mai frumos sau mai grabit dimineata, sa stau de povesti in tihna, sa invatam poezii, sa facem adunari in joaca, sa cream obiecte de maare arta, sa ii cert, sa ma joc in parc, sa alergam, sa le citesc cartea preferata de n ori, sa facem briose impreuna, sa ii las sa se joace cu faina, sa spalam vase impreuna (cu ocazia asta si dulapul, si pe jos), sa explic cu calm (si mandrie ca n-am facut scoala degeaba) notiuni de fizica, chimie, astronomie, anatomie etc pe intelesul lor, sa plantam flori, sa udam gradina, sa ne jucam cu cainele, sa ma mai supar pe ei, sa le zic ca- i iubesc chiar si atunci, sa le schimb/incarc bateriile la jucarii, sa le pregatesc hainele si asternuturile, sa ne uitam la filme si desene, sa-i pup de noapte buna vreo jumatate de ora, dupa care sa le fac macar o ciorbita pentru a doua zi, sa strang jucariile, pernele, hainele aruncate, firimiturile, cartile, sa… mintea mea inca proceseaza, pentru ca nu au adormit inca! Oare le-am pus si lor baterii noi?!

Am timp sa vorbesc cu sotul meu de n ori pe zi, sa ne mai vedem cateodata si la pranz (de dragul date-urilor pe nepusa masa), sa ii cumpar cafeaua preferata, sa il astept cat pot de des sa avem macar o masa pe zi impreuna, sa mai vedem cate un film, sa fiu acolo cand n-ar masina. Si ar mai fi cateva situatii:)

Am timp sa vorbesc cu parintii si cu bunica. Macar la telefon. Sa merg pana acasa… hmm, ar trebui sa-mi fac mai mult timp, pentru ca am!

Am timp sa am grija de mine. Ca sa castig timp, am mutat mare parte din salonul de infrumusetare la mine acasa. Am un stilist priceput care a ademenit si copiii, asa ca tunsul e distractie pentru toata lumea, sunt priceputa la vopsit si coafat lejer, ba chiar aproape specialista la manichiura semipermanenta (pentru programari, vorbim in privat:) Ma deplasez insa pentru ingrijire corporala la cei care se pricep cu adevarat. A fost o perioada ca Xbody mi-a salvat corpul in plin proces de pierdere de kilograme. In continuare mananc cat se poate de echilibrat. Aaaa, si nu ies din casa fara macar un rimel pe gene!

Am timp sa ma descopar, sa ma tratez si sa ma reinventez. Nu fac niciun secret din mersul in terapie, am acelasi psiholog de cativa ani si suntem inca departe de a incheia procesul in care ne-am avantat impreuna.

Izabela (15)Am timp sa ma rasfat. Sa ma plimb intr-o zi, daca n-am chef de nimic altceva, sa-mi cumpar ceva pentru sufletul meu, sa mananc o ciocolata intreaga daca vreau!

Am timp sa citesc. Acum vreo doi ani cred, m-am surpins si pe mine cand m-au intrebat prietenele mele ce-mi doresc de ziua mea- le-am cerut un teanc de carti!

Am timp sa calatoresc. M-am prins mai greu de lucrul asta, dar copiii chiar sunt ok si fara mine de la o varsta incolo. Imi doresc foarte mult sa vizitez locuri din tara noastra noastra, dar si din lumea larga si cu ei, dar este indicat sa ne mai odihnim (a se citi respiram) si in doi! Cea mai recenta deplasare a fost una revelatoare, cu to be continued… la final!

Am timp de prieteni. Sa ne vedem din cand in cand, mai cu familiile, mai la un pranz pe fuga, mai sa punem tara la cale. Macar sa mai stim unii de altii, chiar si pe grupul de conversatii de pe fb sau whatsapp si tot vorbim!

Am timp sa ma bucur. De toti copiii de care sunt inconjurata zilnic. Pentru ca se spune sa ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se intample! Intotdeauna mi-am dorit sa am multi copii, iar Dumnezeu mi-a trimis doi in pantece, restul au venit gata crescuti si am sansa sa fiu parte din viata lor zi de zi aproape, sa ma preocup de bunastarea si zambetul lor si sa le simt iubirea, aprecierea si respectul in formele cele mai pure si sincere.

Pentru ca am timp sa lucrez. Pentru ca viata se construieste in timp ce se traieste! Viata m-a dus in asa fel incat sa cresc un business pe cat de greu, pe atat de frumos! Elefantelul curios a venit la momentul potrivit si crestem impreuna. Dar niciodata nu m-am multumit cu un singur lucru de facut, asa ca am pornit si o prima campanie sociala.

Asa ca am timp sa scriu. Pentru ca imi place! Si pentru ca pe orice formular pe care il completez, cand ma intreaba de ocupatie sau meserie, eu nu stiu sa pun altceva decat jurnalist.

Daca as mai avea timp si de mai mult somn, timpul meu s-ar dilata catre perfectiune. Dar sa nu frustram copiii cu o mama perfecta!

La mine sau… la tine?

Sa ne imaginam: o proaspata familie, cu unul, doi, trei copii asteapta sa petreaca o frumoasa vacanta impreuna, fie ca sunt sarbatorile de iarna, fie cele Pascale. Punem gandurile de serviciu in cui, ghiozdanul de gradi sau de scoala la fel si ne bucuram unii de altii cateva zile. Nu mai suna ceasul dimineata, stam in pat cat vrem, lenevim si iesim din casa doar daca-i musai. Si stam cu totii stransi in jurul bradului asteptandu-l pe Mosu’, cantand colinde sau deja desfacand cadourile aduse si asezate cu grija langa pomul impodobit. Sau- ciocnim impreuna cateva oua rosii atent colorate si incondeiate impreuna cu cei mici, cu casa mirosind a cozonac proaspat si aburind. Cel mult poate o plimbare pana in parc.

STOOOP! Si de la capat!

S-a sunat clopotelul a vacanta si concediul a inceput, abia daca ai terminat cumparaturile si te apuci de facut bagajele. Mai multe asa, ca nu stii cum va fi vremea si, daca tot nu esti la tine acasa, sa fie! Mai ales pentru copii. Anul asta nu mai facem ca anul trecut, ci ca acu doia ani, sa nu se supere careva. Odata la unii, prima zi, odata la ceilalti. Cum care unii si cei ceilalti?! Parintii si socrii! Cum sa nu le treaca nepotii pragul in zi de sarbatoare? Poate chiar ne rade lumea!

„Si, setul de farfurii pentru mama l-ai pus? Vezi ca-s fragile si-s pictate manual, altele nu mai gasim!”

„Dar sticla pentru socru-tu ai asezat-o bine? Erau niste cuburi de lemn de la jucaria celui mic acolo, sa nu parfumam tot geamantanul a Tamaioasa, ca-i drum lung pana acolo!”

„Mamaaa, dar bunica ma lasa sa fac masinuta bucati, o sa raman acolo sa stii, abia astept sa ma duci! Si ma lasa sa mananc toate bomboane chiar si inainte de masa, ca sa stii!”

„Vezi, ti-am zis eu ca daca ii mai ducem acolo, ce-am muncit cateva saptamani se duce naibii in doua zile de vizita din asta!”

„Hai lasa-ma, ca si asa m-am saturat sa stam pe drumuri! Data viitoare plecam din tara sau ne luam bilete la bai!”

„Dar e bunica batrana si bolnava saracuta, chiar asa sa nu-si vada stranepotii nici de Sarbatorile astea?!”

„Care te-am gasit de la Cuca Macaii, nu-mi gaseam si eu pe cineva din acelasi oras?”

„Acum ma si pun pe drumuri cu copii mici dupa mine in masina atatea ore, doua trei zile, numai cu capul limpede nu ies din mini vacanta asta”

7„Dar vreau si eu sa stau macar de data asta in casa mea, sa ma ridic din pat cand am chef si sa nu ma puna nimeni mot la masa dimineata, la pranz si seara!”

Suna cunoscut?! Inevitabil, asa ajung sa arate pregatirile de Sarbatori pentru majoritatea familiilor cu parinti inca in viata, dar din zone geografice diferite. Iar cand apar si copiii, alte obligatii primeaza si chiar nu mai ai scapare!

Am cerut parerea specialistului- ce e de facut in astfel de situatii si cum impacam pe toata lumea? Emilia Popa este Psiholog, membru acreditat in Colegiul Psihologilor si in Asociatia Nationala a psihologilor Educationali. Are o experienta in domeniu de peste 10 ani in lucrul cu copilul, tinerii si familia, in diferite medii. Si este colaboratorul meu de incredere!

„In decursul unui an suntem prinsi in valtoarea vietii profesionale, sociale si de familie, incercand sa mentinem un echilibru. In viata de familie cu copii totul se petrece mult mai accelerat, copilul aducand – alaturi de bucurii si momente unice, un plus de responsabilitati in programul zilnic. Daca in decursul anului, puteam impartii si altora sarcinile privind copilul si organizarea acestuia (copilul merge la gradinita, scoala, after-school), acum ne regasim alaturi de acesta program intreg. Prilej de bucurie pentru timpul petrecut alauri de el si pentru momentele frumoase construite.

Suntem disponibili afectiv sau nu sau in relatia de cuplul, ne-am deconectat, suntem mai centrati pe vulnerabilitatile noastre decat pe resurse in viata de familie? (psih Emilia Popa)

Sarbatorile sunt prilejuri de relaxare si reintoarce in viata de familie, viata profesionala intrand in vacanta. Adica, vom fi noi, in familia noastra, mult mai disponibili afectiv. Este un moment potrivit pentru a te reconecta complet la cei din jurul tau – sot/sotie  si copii. Se fac planuri, cumparaturi, cadouri, excursii, vizite. Este nevoie sa avem un numitor comun, sa facem compomisuri, sa renuntam, sa oferim, sa primim… Toate acestea supun la un test relatia pe care am construit-o cu partenerul de viata si, de ce nu, cu copilul nostru.  Astfel, in situatia in care in decursul anului, ne-am deconectat, ne-am simtit nedreptatit, am simtit ca nu am primit suficient, pauza aceasta este un prilej pentru a taxa partenerul impunandu-ne, creandu-ne acum momentul in care sa compensam. De multe ori, nu putem face insight-ul asupra acestei nevoi, stim doar ca asa mi se pare mie corect. Apar frustrarile de celalata parte, partenerul nu intelege. Copilul resimte tensiune dintre parinti, iar de aici un tablou cunoscut multora.

In schimb, daca relatia cu parenerul a fost una buna, hranitoare, echilibrata, alegerile privind locul unde petrecem vacanta vin firesc. Se pot crea traditii de familie, obisnuinte care au multiple beneficii pentru viata de cuplu si pentru copii, se pot alterna vizitele (un an la sot, un an la sotie), ca nimeni sa nu se simta nedreaptatit. Drumurile lungi, pot fi vazute ca adevarate excursii si tratate ca atare (facem popasuri, vizite), pentru ca cei mici sa nu resimta oboseala si sa se comporte ca atare.

Suntem disponibili afectiv sau nu sau in relatia de cuplul, ne-am deconectat, suntem mai centrati pe vulnerabilitatile noastre decat pe resurse in viata de familie? Aceste intrebari isi au raspunsul in ceea ce observam ca se petrece in noi si in familia noastra atunci cand suntem nevoiti sa petrecem timp impreuna, sa hotaram, sa impartim, sa alegem.

Putem face un pas in spate pentru a observa de unde simtim nevoia sa ne impunem punctul de vedere acum, sa respiram, sa ne dam seama ca nu are legatura cu vacanta, cu traseul, locul, cadoul, ci cu un an plin si nevoile noastre din an. Sa cream acum un prilej de conectare, regasire in partener si creare de amintiri frumoase pentru cei mici.”

9 motive sa ai cel putin doi copii, la diferenta mica de timp

Fericirea mea inseamna doi plus doi. Cel putin!

Intotdeauna mi-am dorit sa am multi copii. Am fost singura la parinti si de aici o groaza de defecte pe care zic unii ca le-ar indrepta iubirea de frate. Parintii mei declara sus si tare ca fericirea e asa, in trei. Dar iata de ce cred eu ca e minuntat sa ai doi copii mici, cu fix trei ani diferenta intre ei:

  1. Vei intelege ce inseamna cu adevarat umorul negru. Papusa vie adusa din maternitate, mult asteptatul partener de joaca, va deveni tinta numai buna pentru aspirator, tomberon, gunoieri etc in acceptiunea copilului mai mare.Izabela Caragea Family (16)
  2. Se invata rabdarea la cote extreme. Egoismul primului copil, singur la parinti, va incepe sa se estompeze in…doi-trei ani. Sau mai multi. Sau niciodata!
  3. Campul de lupta se muta la tine acasa. Cei doi se vor juca mult impreuna. Chiar daca isi smulg jucariile unul altuia din mana, folosesc sabii de jucarie sau inventate, obiectele non-zburatoare prind aripi, ei tot gasesc o cale de impacare. A se evita pahare (fie ele si din plastic) in baie sau langa orice alta sursa de apa!
  4. Daca n-ai facut armata, o faci acum! Se doarme iepureste, in orice conditii, ghemuit in pat de o persoana cu toti copiii pe langa tine, pe orice suprafata- chiar si pe podea. Doamne fereste sa tuseasca unul, ca il trezeste si pe celalalt! Bea unul apa, bea si celalalt, face unul pipi, ghice ce?
  5. Croitorasul cel viteaz, varianta actualizata- pica cel putin doi dintr-o lovitura. Adica ia unul o boala, se inmoaie inevitabil si celalalt. La noi,  pana acum: varsat- bifat, pojarel- bifat, variatiuni pe tema virozelor-bifat s.a.m.d.
  6. Visele devin realitate. Ajuns la o limita extrema, unul din parinti interzice accesul adultilor in camera copiilor dupa perioada de iubareala din pre-somn si ingerasii inventeaza jocuri pana sa adoarma. Se prind de schema si chiar interzic ei mamei/tatalui sa-i mai supravegheze la somn. Ambele tabere traiesc fericite pana la adanci batraneti!
  7. Piatra de pe inima nu mai apasa asa de greu. Cand cuplul decide ca e timpul (dupa ani de restriste) sa petreaca macar un city break in doi, te amagesti cu gandul ca cel mic nu va suferi asa de tare, ca nu il lasi singur, ci cu fratele mai mare, si viceversa.
  8. Invatarea se face din mers. Investitia in copilul mare se vede deja cand nu te mai straduiesti atata pentru cel mic- te iubesc, multumesc, scuze, cu placere vin by default in vocabularul celui de-al doilea, chiar de cand incepe sa vorbesca.
  9. Apropo de investitii- nu-ti mai plangi banii risipiti aiurea. La primul copil ai tendinta de a cumpara cele mai bune scumpe lucruri, de la carucior, la jucarii si haine tone. Noroc de urmatorii copii, abia atunci mai poti amortiza cate ceva.

La voi cum e? Sunt tare curioasa cum e in alte familii cu multi copii!

Sharing is caring

Cainele moare de drum lung si…

Ups, era cat pe ce sa zic! Ma refer la binevoitorii care se trezesc sa-si dea cu parerea fix intr-un tantrum sau dupa un moment delicat cu copilul. Culmea e ca mereu MAMELE sunt vizate, chiar daca tatal e si el prezent! Iar comentatorii sunt tot femei, de diferite varste sau barbati trecuti bine de prima tinerete.

N-am auzit vreodata ca cineva sa intrebe o mama, intr-o criza a copilului, cu ce poate fi ajutata! Recunosc, nici eu insami nu fac asa ceva, dar am decenta sa-i informez ca pastrez distanta, sa-i las sa discute in linistea lor, ca stiu cum e, si revin daca e cazul.

Nimeni nu o intreaba pe ea, pe mama monstru ce pare ca-si uraste copilul, pe cat de mult il iubeste, la a cata crriza este pe ziua de azi!

izabela-caragea-family-25Nimeni, dintre strainii brusc deveniti interesati de caz si fals implicati in mica familie, nu i-a insotit pe parcursul zilei sa stie cum le-a fost. Nimeni nu o intreba pe biata incercanata, deseori cu inca unul mic agatat de ea si cu plase de cumparaturi in maini, cat a dormit azi noapte sau de cate ori s-a trezit pentru pipi, titi, apa, vis, mangaiere, invelit si altele! Sau cat mai are in buzunar? Sau ce pune pe masa?

Nimeni nu are habar de cate ori l-a mangaiat, implorat, rugat, imbratisat pe micul neinteles care alege intr-un final sa se intinda pe jos, pana la momentul nefericit in care mama se pierde cu firea!

Nimeni nu-i zice vreodata bravo ca micutul are suficienta incredere in ma’sa sa-si verse naduful, fara sa-i pese de restul lumii, avand asigurarea ei ca e singura care il intelege si il iarta si il iubeste orice ar fi! Bravo ca a invatat un pui de om si un viitor adult sa-si exprime sentimentele, fara sa acumuleze in el tone de venin.

Mi-e tare mila de copiii acestor sfatuitori care le stiu pe toate, care nici la maturitate nu vor fi lasati sa-si creasca proprii copii, pentru ca stiu ailalti mai bine! Mi-e mila de copiii care cunosc mame perfecte, care nu tipa, nu plang, n-o dau in bara nicicand in fata lor. Pentru ca acestia vor cauta mereu perfectiunea, ei insisi vor tinde la perfectiuni. Dar tot ei vor fi cei care vor suferi amar dezamagirea daca, dar mai ales cand, vor realiza ca asa ceva nu exista.

Cum aleg un Afterschool potrivit pentru copilul meu

Incep inscrieriile pentru anul scolar urmator, clasa pregatitoare. Indicii despre cum sa alegem scoala potrivita pentru copilul nostru gasim la tot pasul. Si cu cat mai multe informatii, cu atat mai mare confuzia in capul parintilor cu copii de 6 ani. Parol! Caci asta imi e situatia zilele astea.

Dar generatia „cu cheia de gat” isi pune acum problema ce face cu copilul dupa scoala.

Muncim mult, ajungem mult prea tarziu seara acasa ca sa mai facem teme cu copiii, pe care oricum i-am facut destul de tarziu (ca de! cariera…), iar bunicii se vad depasiti de situatie (si de varsta!) ca sa mai poate lucra cu nepotii!

Programul Afterschool nu mai este un moft, ci o necesitate in zilele noastre!

* pentru ca programul parintilor se prelungeste adesea pana seara tarziu, dar copiii au in continuare nevoie de asistenta la efectuarea temelor

* pentru ca exigentele cresc, tehnologia evolueaza, limbile straine sunt la mare cautare si, cu totii, ne dorim un viitor mai bun pentru copilul nostru

* pentru ca generatia “cu cheia de gat” nu mai poate repeta experienta ei, intrucat pericolele din drumul catre casa s-au inmultit

* pentru ca o masa calda de pranz e intotdeauna mai buna pentru dezvoltarea si sanatatea copilului decat un sendvis lasat de dimineata

* pentru ca socializarea din fata blocului a devenit riscanta, asa ca este nevoie de un spatiu organizat si supravegheat

* pentru ca iti ramane timp, tie ca parinte, de petrecut cu copilul tau in voie si de calitate, fara stresul ghiozdanului pentru a doua zi

* pentru ca ai cu cine si unde lasa copilul in multele vacante si zile libere de peste an

In unele scoali ar exista varianta sa-si lasi copilul undeva pana in ora 16-17, dar cine pleaca de la corporatie atat de devreme? Si chiar si asa, stau in aceleasi banci, nu tu miscare, nu tu limbi straine, nu tu activitati creative. Intr-adevar, costurile sunt minime- se achita doar masa si atentiile (ca nu stiu cat de oficiale sunt) catre doamnele care ii supravegheaza. Zic doar supravegheaza pentru ca mi se pare imposibil sa lucrezi temele si/sau suplimentar cu peste 30 de copii in doar cateva ore. Asa ca toti mai multi parinti iau in calcul varinta unui Afterschool privat. Dar de cele mai multe ori, pe afara-i vopsit gardul… restul il stim cu totii!

La ce trebuie sa fim atenti cand alegem unde ne lasam copiii dupa scoala?

8 pasi de urmat:

* Apropierea fata de casa. In cazul acesta ne intereseaza mai mult decat distanta scoala-acasa. Caci dupa ore il preia masina de transport si il aduce la After. La ce bun sa mai pierzi timp pe drum cand vii seara tarziu de la serviciu? Iei copilul si hop, direct la cina cu familia!

* Transport. Cine ii ia de la scoala? Institutia poate avea microbuzul propriu, cu sofer angajat sau poate avea contract de inchiriere cu o firma autorizata sa faca acest lucru. Asigurati-va ca sunteti pusi in contact cu soferul, sunteti indreptatiti sa cereti sa vedeti act de identitate, permis, vorbiti despre siguranta copiilor in mijlocul de transport! Interesati-va daca fac si transport de seara, in caz ca va este mai comod sa va intalniti seara copilul direct acasa si clubul nu ar fi chiar asa aproape si l-ai ales pentru conditii sau profesionalismul cadrelor didactice de acolo.

* Spatiul. Ar trebui sa fie un loc cald, unde sa se simta ca acasa. Ideal ar fi sa existe un loc de joaca, unde copiii sa se poata relaxa si zbengui in voie dupa ce vin de la scoala, pentru a scapa de stresul orelor de curs. Mobilierul din zona de mese si/sau de teme ar trebui sa fie adaptat varstei. Pupitrele duble sau individuale (pentru teme) pot reprezenta si un dezavantaj, in sensul ca cei mici s-ar putea simti din nou incorsetati de rigorile de scoala. Un spatiu cat mai familial si nonformal ar putea sa faca elevul sa se simta in siguranta si sa functioneze mai usor peste zi, cu rezultate cat mai bune la teme sau la diverse activitati. Pentru cei mai micuti este mai mult decat binevenit un spatiu separat de dormit, cu patuturi confortabile.

* Masa de pranz este esentiala! Daca Afterschoolul functioneaza in incinta unei gradinite, cel mai probabil vor avea bucatarie interna. Fiti atenti la normele de curatenie mai ales! Si daca mancarea este adusa in regim catering, puteti sa va interesati in ce conditii este transportata, ce tip de ambalaj este folosit (cele din plastic se comporta dubios la temperaturi ridicate- elimina substante, imprumuta gustul acestuia alimentelor, se pot exfolia pe interior). Igiena la momentul servirii este foarte importanta (ex manusi de unica folosinta). Puteti cere sa vi se pastreze portia copilului si gustati si dvs, de ce nu!

* Supraveghetori. Ar trebui sa existe personal separat de invatatorii cu care fac teme, care sa ii intampine, sa ii ghideze in club, sa ii supravegheze la joaca, sa ii ajute sa se schimbe, sa le puna masa, sa ii ajute la somn, iar pe final de zi sa ii ajute sa se pregateasca pentru acasa.

after3* Cadrele didactice. Temele pentru acasa sunt cele mai importante, caci acesta este motivul intemeiat pentru care aducem copiii la Afterschool. Oricat de pregatita ar fi invatatoarea, de intelegatoare si rabdatoare, nu are cum sa fie eficienta daca este aglomerata cu foarte multi copii. Urmariti ca grupele sa fie restranse, 10-15 copii pe grupa. Si cat mai apropiati de varsta, ca intr-un fel se lucreaza cu un copil de clasa pregatitoare si alte cerinte sunt la clasa a patra, de ex. Astfel se pot efectua si teme complete si corecte, dar si lucru suplimentar. Ideal ar fi ca cel putin un cadru didactic din clubul respectiv sa fie integrat in scoala, la ciclul primar, pentru a fi la curent cu programa in vigoare. La fel, pregatirea psiho-pedagogica ar trebui sa primeze la angajarea in cadrul Afterschoolui, pentru a fi dvs convinsi de performantele urmarite. Legatura permanenta intre parinte si cadrul didactic alocat este deosebit de importanta, cu beneficii de ambele parti. Nu are de ce sa existe secretomanie vizavi de numerele personale de telefon sau alte mijloace de comunicare.

after5* Activitati optionale. Si pentru ca aproape intreaga zi este petrecuta de copil in cadrul clubului, ideal ar fi existe o paleta larga de cursuri extracurriculare din care parintii sa poata alege ce se potriveste copilului. Caci timp alte meditatii sau deplasari la alte cluburi pentru limbi straine, sporturi sau diverse alte extracurriculare… nu prea mai ramane.

* Detaliile contractuale sunt de luat in calcul. Caci da, ar trebui sa existe un contract de respectat de ambele parti. Cititi-l cu atentie si puneti-va la curent cu regulamentul de ordine interioara inca de la inceput!