Autor: Izabela Marinescu

Cainele moare de drum lung si…

Ups, era cat pe ce sa zic! Ma refer la binevoitorii care se trezesc sa-si dea cu parerea fix intr-un tantrum sau dupa un moment delicat cu copilul. Culmea e ca mereu MAMELE sunt vizate, chiar daca tatal e si el prezent! Iar comentatorii sunt tot femei, de diferite varste sau barbati trecuti bine de prima tinerete.

N-am auzit vreodata ca cineva sa intrebe o mama, intr-o criza a copilului, cu ce poate fi ajutata! Recunosc, nici eu insami nu fac asa ceva, dar am decenta sa-i informez ca pastrez distanta, sa-i las sa discute in linistea lor, ca stiu cum e, si revin daca e cazul.

Nimeni nu o intreaba pe ea, pe mama monstru ce pare ca-si uraste copilul, pe cat de mult il iubeste, la a cata crriza este pe ziua de azi!

izabela-caragea-family-25Nimeni, dintre strainii brusc deveniti interesati de caz si fals implicati in mica familie, nu i-a insotit pe parcursul zilei sa stie cum le-a fost. Nimeni nu o intreba pe biata incercanata, deseori cu inca unul mic agatat de ea si cu plase de cumparaturi in maini, cat a dormit azi noapte sau de cate ori s-a trezit pentru pipi, titi, apa, vis, mangaiere, invelit si altele! Sau cat mai are in buzunar? Sau ce pune pe masa?

Nimeni nu are habar de cate ori l-a mangaiat, implorat, rugat, imbratisat pe micul neinteles care alege intr-un final sa se intinda pe jos, pana la momentul nefericit in care mama se pierde cu firea!

Nimeni nu-i zice vreodata bravo ca micutul are suficienta incredere in ma’sa sa-si verse naduful, fara sa-i pese de restul lumii, avand asigurarea ei ca e singura care il intelege si il iarta si il iubeste orice ar fi! Bravo ca a invatat un pui de om si un viitor adult sa-si exprime sentimentele, fara sa acumuleze in el tone de venin.

Mi-e tare mila de copiii acestor sfatuitori care le stiu pe toate, care nici la maturitate nu vor fi lasati sa-si creasca proprii copii, pentru ca stiu ailalti mai bine! Mi-e mila de copiii care cunosc mame perfecte, care nu tipa, nu plang, n-o dau in bara nicicand in fata lor. Pentru ca acestia vor cauta mereu perfectiunea, ei insisi vor tinde la perfectiuni. Dar tot ei vor fi cei care vor suferi amar dezamagirea daca, dar mai ales cand, vor realiza ca asa ceva nu exista.

Dascalul copilului tau stie sa acorde primul ajutor?

Cati dintre voi, parinti mai ales sau persoane care interactioneaza zilnic cu copiii stiti sa acordati primul ajutor? Sunt lucruri de facut pana ca personalul medical specializat sa intervina. Iar prim ajutor nu inseamna doar resuscitare si metoda Heimlich, ci si chestiuni simple, ca banala sangerare a nasului! Nu, nu se sta cu capul pe spate si cu nu mai stiu care mana ridicata cum ne-au invatat pe vremuri.

Sunt sute, mii de educatori si invatatori in toata tara, nu mai zic si profesori (dar macar ei interactioneaza mai mult cu copii mari, de regula informati si constienti) care habar nu au ce sa faca daca vreun copil pateste ceva sub supravegherea lor.

Tin minte si acum, in clasele primare, cand o colega a nimerit, la ora de sport- nu in pauza!, cu fruntea fix in soclul zidului exterior al scolii (braul acela zidit care iese un pic in afara peretelui si se delimiteaza cu o muchie destul de ascutita). Nu-mi aduc aminte ca invatatoarea sa fi facut o compresa pe zona sangernda. Poate nu stia, poate s-a pierdut cu firea. Dar inca vad picaturile mari de sange de un rosu inchis lasate pe scari, in timp ce colega era urcata pe bratele doamnei pana la etajul superior al cladirii, in cabinetul asistentei.

Apoi, mereu am fost fascinata de cum pansa mama! Facea niste legaturi cu fasa aceea care lasa numai ate daca nu stii sa o folosesti corect, de zici ca era cel putin asistenta. Doar facuse cursuri de prim ajutor la Crucea Rosie. Si inca unele serioase, vreo trei luni asa. Cica stia sa faca si injectii, dar nu m-a prins vreodata sa-mi arate.

De cand am devenit parinte, dar mai ales de cand lucrez cu zeci de copii zilnic, mi-am propus sa invat si eu notiuni elementare de prim ajutor! Asa am ajuns la cursurile organizate de Crucea Rosie si cu un certificat recunoscut la nivel european in buzunar.

Imi doresc ca toti parintii sa constientizeze aceasta nevoie de a cunoaste cum sa-si ajute copilul in caz de Doamne fereste!

Imi doresc ca si copiii sa stie sa reactioneze, fara panica, in cazuri extreme, dupe ce vor fi apelat numarul de urgenta 112.

In luna martie 2017, copiii care frecventeaza programul Afterschool Elefantelul curios® beneficiaza de instruirea unor voluntari de la Crucea Rosie pentru a capata notiuni importante, de multe ori vitale!

Stiati ca 70.000 de romani MOR anual pentru ca NU au fost resuscitati la timp?

Cel mai mult imi doresc sa popularizez o campanie de constientizare si responsabilizare a cadrelor didactice! Sunt convinsa ca vom gasi oameni de bine care sa ne ajute sa instruim cat mai multe persoane incadrate in sistemul de invatamant de stat si, de ce nu, sa schimbam niste norme legislative.

Deja avem sustinerea unui cunoscut medic parlamentar, membru in Comisia de Sanatate a Camerei Deputalor- dr Tudor Ciuhodaru.

Sinistrati. La job!

Dupa un brainstorming de dimineata, cu un vechi prieten, a iesit titlul de mai sus. Din pacate!

Ne propunem sa ne vedem de luni intregi, are un copil mare de acum pe care, spre rusinea mea, nu l-as cunoaste daca l-as vedea pe strada, noroc de facebook ca ne da de veste despre activitatea fiecaruia, iar cand ne mesagim un pic ni se bulucesc ideile pe tastatura de nu mai intelege nimeni nimic! E larg tare cercul asta de prieteni, cu care ma vad din an in Paste si totul decurge ca si cum ne-am fi intalnit si ieri. Dar ni se amesteca cuvintele in gura, alergam cu vorbele sa recuperam distanta temporala ce ne-a separat.

Grupul de prietene foarte apropiate rezista tot gratie telefoanelor smart, conectate la net, caci de vazut la ochi ne straduim sa nu ratam zile de nastere macar si mai stiu eu ce evenimente speciale. Pana reusim sa batem in cuie o intalnire la care sa ajungem toate pot trece si saptamani intregi. Aaaa, chiar luni cateodata. Doamne, ma cam intristez cand verbalizez toate astea…

Prietena pe care o stiu de o viata face eforturi saptamanal de a ne trece pragul, ne-au crescut copiii, se pot juca impreuna, ba chiar data trecuta ne-am facut si unghiile. Noi doua zic:)) Dar fir-ar sa fie, astea au devenit exceptii!

jobTata imi povestea acu cateva zile ca eu la 7 fara un sfert eram la gradi. Ca era musai pentru ei sa fie la serviciu la 7! Si ieseau la 3. Pana ma recuperau si pe mine se facea un 4, 4 si ceva. In loc sa-mi plang de mila ca eram trezita cu noaptea-n cap, imediat m-am gandit la dupa amiezile lor libere! Oau, ore intregi pana sa se insereze sa faci lucruri impreuna, in familie sau cu prietenii!

Si uita-te la noi! Ni se duce dimineata ca ne e greu sa iesim din casa inainte de 8, incepem munca efectiva pe la 10 incolo, ne apuca noaptea la birou, apoi stam cu anii in traficul infernal. Copiii? Familia? Cand ii mai vedem?! Cu putin noroc max doua ore pe seara inainte sa picam rupti de somn. Cina in familie?! I should be so lucky! Intalniri cu prietenii? Revin la cele de mai sus si ma apuca ciuda! Trebuie sa depui efort sustinut, de ambele parti, sa mentii prietenii in ziua de azi. Caci ochii care nu se vad, se uita. Iar vietile ni se separa prea mult!

Cum aleg un Afterschool potrivit pentru copilul meu

Incep inscrieriile pentru anul scolar urmator, clasa pregatitoare. Indicii despre cum sa alegem scoala potrivita pentru copilul nostru gasim la tot pasul. Si cu cat mai multe informatii, cu atat mai mare confuzia in capul parintilor cu copii de 6 ani. Parol! Caci asta imi e situatia zilele astea.

Dar generatia „cu cheia de gat” isi pune acum problema ce face cu copilul dupa scoala.

Muncim mult, ajungem mult prea tarziu seara acasa ca sa mai facem teme cu copiii, pe care oricum i-am facut destul de tarziu (ca de! cariera…), iar bunicii se vad depasiti de situatie (si de varsta!) ca sa mai poate lucra cu nepotii!

Programul Afterschool nu mai este un moft, ci o necesitate in zilele noastre!

* pentru ca programul parintilor se prelungeste adesea pana seara tarziu, dar copiii au in continuare nevoie de asistenta la efectuarea temelor

* pentru ca exigentele cresc, tehnologia evolueaza, limbile straine sunt la mare cautare si, cu totii, ne dorim un viitor mai bun pentru copilul nostru

* pentru ca generatia “cu cheia de gat” nu mai poate repeta experienta ei, intrucat pericolele din drumul catre casa s-au inmultit

* pentru ca o masa calda de pranz e intotdeauna mai buna pentru dezvoltarea si sanatatea copilului decat un sendvis lasat de dimineata

* pentru ca socializarea din fata blocului a devenit riscanta, asa ca este nevoie de un spatiu organizat si supravegheat

* pentru ca iti ramane timp, tie ca parinte, de petrecut cu copilul tau in voie si de calitate, fara stresul ghiozdanului pentru a doua zi

* pentru ca ai cu cine si unde lasa copilul in multele vacante si zile libere de peste an

In unele scoali ar exista varianta sa-si lasi copilul undeva pana in ora 16-17, dar cine pleaca de la corporatie atat de devreme? Si chiar si asa, stau in aceleasi banci, nu tu miscare, nu tu limbi straine, nu tu activitati creative. Intr-adevar, costurile sunt minime- se achita doar masa si atentiile (ca nu stiu cat de oficiale sunt) catre doamnele care ii supravegheaza. Zic doar supravegheaza pentru ca mi se pare imposibil sa lucrezi temele si/sau suplimentar cu peste 30 de copii in doar cateva ore. Asa ca toti mai multi parinti iau in calcul varinta unui Afterschool privat. Dar de cele mai multe ori, pe afara-i vopsit gardul… restul il stim cu totii!

La ce trebuie sa fim atenti cand alegem unde ne lasam copiii dupa scoala?

8 pasi de urmat:

* Apropierea fata de casa. In cazul acesta ne intereseaza mai mult decat distanta scoala-acasa. Caci dupa ore il preia masina de transport si il aduce la After. La ce bun sa mai pierzi timp pe drum cand vii seara tarziu de la serviciu? Iei copilul si hop, direct la cina cu familia!

* Transport. Cine ii ia de la scoala? Institutia poate avea microbuzul propriu, cu sofer angajat sau poate avea contract de inchiriere cu o firma autorizata sa faca acest lucru. Asigurati-va ca sunteti pusi in contact cu soferul, sunteti indreptatiti sa cereti sa vedeti act de identitate, permis, vorbiti despre siguranta copiilor in mijlocul de transport! Interesati-va daca fac si transport de seara, in caz ca va este mai comod sa va intalniti seara copilul direct acasa si clubul nu ar fi chiar asa aproape si l-ai ales pentru conditii sau profesionalismul cadrelor didactice de acolo.

* Spatiul. Ar trebui sa fie un loc cald, unde sa se simta ca acasa. Ideal ar fi sa existe un loc de joaca, unde copiii sa se poata relaxa si zbengui in voie dupa ce vin de la scoala, pentru a scapa de stresul orelor de curs. Mobilierul din zona de mese si/sau de teme ar trebui sa fie adaptat varstei. Pupitrele duble sau individuale (pentru teme) pot reprezenta si un dezavantaj, in sensul ca cei mici s-ar putea simti din nou incorsetati de rigorile de scoala. Un spatiu cat mai familial si nonformal ar putea sa faca elevul sa se simta in siguranta si sa functioneze mai usor peste zi, cu rezultate cat mai bune la teme sau la diverse activitati. Pentru cei mai micuti este mai mult decat binevenit un spatiu separat de dormit, cu patuturi confortabile.

* Masa de pranz este esentiala! Daca Afterschoolul functioneaza in incinta unei gradinite, cel mai probabil vor avea bucatarie interna. Fiti atenti la normele de curatenie mai ales! Si daca mancarea este adusa in regim catering, puteti sa va interesati in ce conditii este transportata, ce tip de ambalaj este folosit (cele din plastic se comporta dubios la temperaturi ridicate- elimina substante, imprumuta gustul acestuia alimentelor, se pot exfolia pe interior). Igiena la momentul servirii este foarte importanta (ex manusi de unica folosinta). Puteti cere sa vi se pastreze portia copilului si gustati si dvs, de ce nu!

* Supraveghetori. Ar trebui sa existe personal separat de invatatorii cu care fac teme, care sa ii intampine, sa ii ghideze in club, sa ii supravegheze la joaca, sa ii ajute sa se schimbe, sa le puna masa, sa ii ajute la somn, iar pe final de zi sa ii ajute sa se pregateasca pentru acasa.

after3* Cadrele didactice. Temele pentru acasa sunt cele mai importante, caci acesta este motivul intemeiat pentru care aducem copiii la Afterschool. Oricat de pregatita ar fi invatatoarea, de intelegatoare si rabdatoare, nu are cum sa fie eficienta daca este aglomerata cu foarte multi copii. Urmariti ca grupele sa fie restranse, 10-15 copii pe grupa. Si cat mai apropiati de varsta, ca intr-un fel se lucreaza cu un copil de clasa pregatitoare si alte cerinte sunt la clasa a patra, de ex. Astfel se pot efectua si teme complete si corecte, dar si lucru suplimentar. Ideal ar fi ca cel putin un cadru didactic din clubul respectiv sa fie integrat in scoala, la ciclul primar, pentru a fi la curent cu programa in vigoare. La fel, pregatirea psiho-pedagogica ar trebui sa primeze la angajarea in cadrul Afterschoolui, pentru a fi dvs convinsi de performantele urmarite. Legatura permanenta intre parinte si cadrul didactic alocat este deosebit de importanta, cu beneficii de ambele parti. Nu are de ce sa existe secretomanie vizavi de numerele personale de telefon sau alte mijloace de comunicare.

after5* Activitati optionale. Si pentru ca aproape intreaga zi este petrecuta de copil in cadrul clubului, ideal ar fi existe o paleta larga de cursuri extracurriculare din care parintii sa poata alege ce se potriveste copilului. Caci timp alte meditatii sau deplasari la alte cluburi pentru limbi straine, sporturi sau diverse alte extracurriculare… nu prea mai ramane.

* Detaliile contractuale sunt de luat in calcul. Caci da, ar trebui sa existe un contract de respectat de ambele parti. Cititi-l cu atentie si puneti-va la curent cu regulamentul de ordine interioara inca de la inceput!

Mai am un singur dor… de Roma!

Se anuntau niste sarbatori banale. Ma refer la cele de primavara, cu 1 si 8 martie. Nu tu iubit care sa-mi creasca cosulete de ghiocei prin casa sau sa-mi lege snurul alb-ros’ la mana dimineata inainte sa cobor din pat, nu tu copii care sa-mi cante „De ziua ta, mamico…”

Dar viata te impiedica in surprize cand ti-e lumea mai nedraga si, aproape din senin, am primit in dar o excursie. La Roma! Intre vis si realitate, sunand la agentia de voiaj sa vad daca pe bune am bilete (sa nu ma duc ca o floricica dimineata in aeroport si sa ma intrebe cineva cat le iau sa le car bagajele sau Doamne fere! sa nu ajung la hotel si sa dorm pe holuri), rememorand lectii de istorie de pe vremea Olimpiadelor scolare, usor usor m-am pus sa-mi fac bagajele.

st-angelo3Nu era prima oara cand plecam singura in vacante, prin Europa, dar momente mai pline si mai de neuitat ca acelea nu am mai trait. Am scris atunci, la cald, despre vizita in sine, aici. Iremediabil m-am indragostit de acel oras, mi-am facut chiar o promisiune sa revin in fiecare an. Nu prea mai imi iese in ultima vreme.

vatican8Dragi doamne, mai ales ca vine Ziua noastra acum, faceti-va un cadou si oferiti-va, o data in viata, o vacanta doar pentru sufletul vostru. Merita traita! Pentru mine orasul ideal pentru asta ramane Roma. Poate va place Viena, Paris, Budapesta- toate au farmecul lor! Daca sunteti single, cu atat mai usor. Si chiar daca aveti un partener de viata, si chiar daca aveti copii, lasati vinovatia si bucurati-va! Va puteti rasfata cu somn de voie, vizite la muzee, plimbari indelungi, sedinte de shopping, cafele savurate impreuna gandurile voastre. Dar nimic nu bate senzatia aceea de libertate si independenta deplina, care iti da incredere ca poti muta muntii din loc cand te intorci cu sufletul atat de incarcat!